- Este neserioasă sau își bate joc de mine?
De vreo luna mă tot framantă frustrări legate de o clientă nouă de coaching.
A amânat întalnirea de vreo trei ori. De fiecare dată îmi spunea că vrea să vorbim neapărat, să îi dau altă întâlnire, eu îi dădeam iar la momentul agreat – nici urmă de ea.
După prima dispariție am zis că e o întâmplare . A doua oară m-am gândit ca e ceva în neregulă cu mine, ca am spus ceva care a speriat-o. A treia oară am început să o “altoiesc” în gând pe ea: că e neserioasă, că e nerecunoscătoare pentru efortul și atenția pe care i le-am dat, pentru întâalnirile fără plata acordate. Am rămas cu gustul amar și mă măcinau gândurie că nu sunt un coach bun, că nu am gasit cuvintele potrivite ca să o sprijin. Am adormit mai multe seri cu greu și am visat cunoscuți care ieșeau din întâlnirea cu mine și erau mai nefericiți decât intraseră.
Nu a mai dat nici un semn iar eu am rămas cu o apăsare, frământându-mă între nemulțumire, frustrare și critică.
Zilele trecute eram la telefon cu o altă clientă de coaching. Îmi povestește despre ea, fixăm o întâlnire iar la final:
- Ai aflat de Mara?
- Nu, zic, ce s-a întâmplat?
- Se separă de partenerul ei după vreo 7 ani. S-a întâmplat pe neașteptate și este într-o mare criză. Nu are nici unde să locuiască pentru că apartamentul era al lui.
Am închis și mi s-a făcut rușine. M-au apucat remușcările pentru criticile la adresa mea și judecățile la adresa ei.
Te intrebi cum de am astfel de trăiri fiind coach? Cum de cad în astfel de capcane emoționale?
Sunt și eu om și cad în capcane.
Așa ca postez acest articol care sper să aducă lumină în confuzia pe care o trăim de multe ori cand suferim și ne plângem:
- M-a ignorat
- M-a jicnit
- E nerecunoscator
- Isi bate joc de mine
- M-a rănit
Nimeni nu te poate jicni sau răni dacă nu-i dai tu voie.
Nimeni nu-și poate bate joc de tine dacă nu ești tu vulnerabil/ă.
Majoritatea oamenilor se frământă, se supără, se enervează, se simt jigniți sau atacați pentru că iau lucrurile personal.
Nu e despre tine
A lua lucrurile personal înseamnă a-i permite celuilalt să te rănească sau să te ofenseze în vreun fel. Da, oamenii își dau cu părerea, oamenii critică, oamenii dau „sfaturi”, însă între ceea ce spun ei și ceea ce simțim noi se află propria percepție, propria manieră de a ne raporta la vorbele și comportamentele lor. Nimeni nu te poate face să te simți rău fără permisiunea ta, iar ceea ce spun oamenii este de cele mai multe ori despre ei, nu despre tine.
De exemplu, cineva îți poate reproșa că ești egoista pentru că nu renunți la planurile tale pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lui, însă acest lucru nu vorbește, de fapt, despre egoismul tău, ci despre egoismul lui, cel care folosește manipularea și șantajul emoțional pentru a te face să te simți vinovata că nu te sacrifici pentru el.
Oamenii percep realitatea și se comportă într-un anumit fel în funcție de programele lor mintale, în funcție de credințele, interesele, viziunile și trăirile lor – de exemplu, un om care a acumulat în interiorul său multă agresivitate și frustrare va căuta modalități pentru a manifesta în viața sa exact aceste atribute, va căuta mai multe „motive” pentru a se simți furios și frustrat. Fiind obișnuit să se înfurie, să se focalizeze pe ceea ce nu este bine, poate găsi un motiv de supărare și frustrare dacă din zece lucruri corecte, tu faci unul singur greșit. Se poate enerva, îți poate aduce reproșuri, însă nu este vorba despre tine (nu tu l-ai înfuriat), ci despre felul în care el este obișnuit să perceapă lumea și să se raporteze la ea.
Un om te poate invidia și descuraja ori încerca să-ți pună bețe-n roate deoarece succesul tău îl poate pune față-n față cu lipsa lui de curaj și determinare, cu pasivitatea și credințele lui limitative, aspecte pe care nu dorește, de fapt, să le schimbe, însă nici nu-i face plăcere să le accepte și să și le asume.
În alte cazuri, oamenii pot face anumite lucruri fără ca nici măcar să fii tu în centrul atenției lor, să te vizeze pe tine – de exemplu, o persoană cunoscută poate să nu te salute pe stradă deoarece este prinsă în propriile gânduri, preocupată de anumite probleme, grăbită sau distrasă. De multe ori ne îngrijorăm excesiv în legătură cu felul în care ne percep alți oameni, cu părerea pe care și-au format-o despre noi ori și-ar putea-o forma, însă uităm că și ei la rândul lor se îngrijorează în legătură cu felul în care alți oameni îi percep pe ei ori sunt pur și simplu atenți la ei înșiși, la propriile interese și probleme.
Să nu iei lucrurile la modul personal înseamnă și să înțelegi că oamenii nu sunt împotriva ta, ci doar se pun pe ei înșiși pe primul plan.
Observă cine îți vorbește – nu ai de ce să te simți „atins” de părerile, comentariile, criticile sau chiar „ura” unei persoane care nu te cunoaște cu adevărat, care nu reprezintă un model pentru tine sau un exemplu de admirat. În plus, dacă cineva are un comportament sau o atitudine dură, în loc să reacționezi cu agresivitate, furie, să intri în ofensivă sau defensivă, încearcă să înțelegi de ce se comportă în acest fel, de ce alege să fie în modul în care este.
Gândește-te la intenția și motivele celuilalt – de exemplu, dacă o persoană își dorește cu orice preț să aibă dreptate, va folosi orice modalitate pentru a-ți dovedi că are dreptate (chiar dacă nu are), îți va devaloriza opiniile, va încerca să se impună, doar pentru a-și satisface această nevoie. Nu lua la modul personal felul în care ea se comportă, deoarece acționează în acest fel din frică și din nesiguranță. Pe de altă parte, dacă acest gen de comportament se tot repetă, nu ai de ce să accepți o interacțiune sau o relaționare cu o persoană care nu-ți arată respect și a cărei rigiditate își pune amprenta în mod negativ asupra relației – stabilește niște limite și granițe clare de interacțiune.
Observă ce anume din interiorul tău te determină să iei lucrurile personal
– atunci când acest lucru se întâmplă, în general este vorba despre faptul că ceva din ce a spus celălalt ți-a atins un punct sensibil. De exemplu, dacă tu ai un complex legat de faptul că nu ai studiile superioare finalizate, poți să iei personal faptul că șeful tău ți-a respins o anumită propunere, într-o ședință a departamentului, gândindu-te că acesta ar fi motivul. În realitate, poate fi vorba despre faptul că o altă propunere venită din partea unui alt coleg este mai ușor de implementat în acest moment sau poate că prin vot majoritar s-a ales o altă opțiune din diverse motive. Tu te judeci pentru acest lucru și te aștepti ca și ceilalți să te judece la fel;
– în interiorul tău și tu crezi ceea ce a spus celălalt – o persoană îți poate spune, direct sau indirect, că nu ai ambiție și determinare, iar acest lucru îți poate declanșa o reacție defensivă pentru că știi că are dreptate, însă tu nu dorești să accepți și să recunoști acest lucru;
– apare o reactivare a unei răni mai vechi – de exemplu, dacă cineva te dezaprobă sau îți aduce o critică, acest lucru îți declanșează un puternic răspuns emoțional deoarece îți reactivează o rană a copilăriei – ai fost abuzat, ai fost criticat sau umilit constant și acum orice evenimente sau situații asemănătoare cu cele din trecut îți declanșează același tip de reacție.
Când observi că reacția ta este disproporționată față de stimul (de exemplu, izbucnești în plâns sau faci o criză de nervi dacă prietenul/prietena ta nu-ți răspunde la telefon), întreabă-te de cine sau de ce îți amintește situația prezentă;
– observă dacă nu ai cumva așteptări nerealiste – de multe ori oamenii au așteptări nerealiste de la ceilalți, mai ales în relațiile de cuplu, acolo unde se așteaptă ca partenerul să facă totul pentru ei, să trăiască pentru ei și pentru binele lor, să-și asume responsabilitatea pentru fericirea și viața lor ș.a.m.d, iar când aceste așteptări nu sunt îndeplinite, se simt trădați, dezamăgiți, furioși. Este imposibil ca dorințele, interesele, pasiunile noastre să coincidă perfect cu cele ale partenerului – suntem ființe umane distincte, unice, iar dacă partenerul alege la un moment dat să facă anumite lucruri care nu coincid cu așteptările noastre, în loc de a ne supăra, să înțelegem că fiecare om are dreptul să trăiască așa cum consideră că este mai bine și că nu este sănătos să plasăm responsabilitatea fericirii și vieții noastre asupra celorlalți. În general, oamenii acționează pentru ei, pentru a-și satisface propriile nevoi și interese și noi suntem cei care alegem să credem că ei acționează împotriva noastră. De fapt, noi suntem cei care avem așteptarea ca alții să ne pună pe noi pe primul plan și nu pe ei înșiși – oare nu este acesta egoism?
Dacă tu ai o părere proastă despre tine vei interpreta lucrurile și situațiile prin care treci în acord cu această viziune despre tine însuți. Dacă te simți nesigur sau lipsit de valoare vei lua la modul personal ceea ce alții spun sau fac. Dacă nu ai încredere în tine, orice cuvânt te poate destabiliza și poți vedea intenții rele și pericole la fiecare pas.
Înfruntă-ți fricile, nu mai fugi de ceea ce nu-ți place la tine, ci acceptă sau începe să faci schimbări. Dezvoltă-ți încrederea în sine, oferă-ți compasiune, fă-ți vocea cunoscută, întreabă-i pe ceilalți ce vor să spună dacă nu ești sigur în loc de a interpreta lucrurile într-un anumit fel și a te supăra, încearcă să privești și imaginea de ansamblu sau să privești lucrurile și din altă perspectivă înainte de a te grăbi să tragi concluzii.
Preia controlul asupra gândurilor și emoțiilor tale – când le permiți oamenilor să te supere, să te facă să te îndoiești de tine, îți predai puterea personală, dar de tine depinde felul în care te raportezi la ceea ce ei spun sau fac.
#AlignAndRealize
